Vine toamna... poate ati constatat, poate ati fost prea ocupati sa vedeti, dar da, vine o noua toamna. Intrebarea care-mi vine mie in minte este : suntem pregatiti de toamna? Oare suntem pregatiti pentru o noua toamna? Am facut in vara asta tot ce ne propusesem sa facem ?
Ne-am bucurat pe deplin de vara ce tocmai a trecut? Incepand cu toate rochiile pe care ni le propusesem sa le purtam si sfarsind cu toate cele pe care ne doream sa le spunem vara asta... am facut tot ce ne-am dorit? Sau se termina inca o vara si in curand un alt an, cu gust de regret?
La sfarsitul lui iunie lucrurile pareau sa stea cu totul altfel... o gramada de planuri, de vise, de locuri de vazut, de lucruri de facut, de oameni de intalnit, de cuvinte de spus... Cate s-au intamplat? La jumatatea lui august inca mai exista speranta... poate un concediu, poate un liber, soarele tot dogorind orasul... Cate din cele ce au ramas am facut? La sfarsitul lui septembrie, sa fim seriosi, toate planurile se proiecteaza pentru vara viitoare: vom fi mai lucizi de timpul pe care il avem, vom sti mai bine cum sa-l gestionam, ca sa nu mai vorbim de bani...nu? Oara nu asta ziceam si vara trecuta?
A cui e vina ca au ramas atatea de facut? Atatea amanate, atatea anulate? Timpul, banii, contextul... nu le poti avea pe toate.
Chiar si vara ne pierdem in gri-ul betoanelor din oras, in aerul conditionat de la serviciu si in emisiunile TV de dupa ora 18 sau in cate un suc grabit la o terasa din apropierea casei...
Pai asta-i vara?? Asta-i vara pe care ar trebui sa o avem la 20 de ani? Un week-end la mare, unul la munte, doua aniversari si inca vreo doua petreceri improvizate, ca deh, era o sticla de vin in frigider sau ni s-a facut pofta de-o bere si s-a nimerit sa vina X in vizita... O vara grabita, dintr-un an grabit si el sa treaca, si pana sa ne dam seama, intreaga viata ne-a fost grabita...noroc cu copilaria, ca de ea au avut grija bietii nostrii parinti...
Vara asta nu am facut tot ce mi-am propus, nu mi-am vazut toti prietenii pe care doream sa ii vad, nu am spus cuiva tot ce aveam de spus si iata ca am intrat in toamna, incepe facultatea, alte griji, alte planuri...Daca voi ati realizat si ati facut tot ce v-ati propus, va felicit si va invidiez, si va rog vindeti-mi reteta (pentru ca am aflat ca nimic nu este pe gratis...).
Va doresc o toamna linistita, cu ceai si carti bune pe noptiera, si cafele baute in tihna cu prieteni pe care nu i-ati vazut de mult... Enjoy ur autumn!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
De ce trebuie sa fie nevoie de un anumit sezon ca sa faci ce-ti propui sa faci? Concediul il poti lua oricand pana la urma (dar deh... nu mai e marea de vazut), prietenii se bucura oricand sa-i vizitezi, iar lucrurile pe care vrei sa le spui, pur si simplu le spui (da, sincronizarea este totul dar nici improvizatia nu-i pe departe). Nu e nicio reteta speciala, B., it's stopping the dream and pulling it into reality.
Or I'm just a winter-type of gal :)
Miss you guys.
Trist dar adevarat
hmmm....niciodata nu o sa pot spune cuiva tot ce am pe suflet sau tot ce mi-am propus...pentru ca mereu va mai exista un gand nerostit la vremea lui si copt in ascuns care va iesi la iveala mult timp dupa....si cred ca nu vom mai avea o vara in adevaratul sens al cuvantului sau o vacanta cu liniste si zero griji...de ce? pentru ca oricat de mult as incerca sa ma conving ca am doar 22 de ani si abia acum incepe viata nebuna si faina....oricat de mult as vrea sa cred ca o sa mai fac tampeniile de acum un an, doi, trei...si oricat de tare mi-as dori sa nu fi intrat deja in "sistemul" gri pe care-l preconizasem mult mai tarziu....realitatea, draga mea prietena, este doar una: am crescut...
Trimiteți un comentariu